0742.13.00.14  |   contact@efortclub.ro

Bucuresti, Romania

  • Instagram Social Icon
  • Facebook Social Icon

extaz … agonie … si iar extaz!

17.01.2018

Au trecut mai bine de 2 luni de cand nu am mai postat nimic despre Efort Club sau despre mine si acum vreau sa va povestesc ce anume am patit intre timp, si cum s-au rezolvat problemele. Cred ca experienta prin care am trecut poate ajuta si pe altii cu probleme similare (am descoperit ca sunt/suntem foarte multi!).

 

Cum spuneam in ultimele postari, pe 21 octombrie am participat la primul meu Ultratrail (cca. 117 km) in Cappadocia/Turcia. Desi nu m-am pregatit specific, eu antrenandu-ma tot anul pt triatlon/Half Ironman, am reusit sa termit pe locul 50 din 205 la general si pe locul 15 din 66 la grupa de varsta +40. Nu este rau pentru o prima astfel de cursa, cu atat mai mult cu cat rata abandonurilor a fost 26,3%.

 

Recuperarea a fost destul de rapida, si in zilele care au urmat am inceput deja sa imi fac planuri pentru anul urmator.

 

Cum terminasem anul competitional, eram hotarat sa iau o pauza de cca. 4 saptamani si apoi sa reincep incet antrenamentele.

 

Surpriza a venit pe data de 4 noiembrie (la 2 saptamani dupa concurs) cand, dimineata nu m-am mai putut ridica in picioare, avand o durere cumplita de spate. Practic era o durere care imi intepenea fesa drapta si cobora pe coapsa dreapta.

 

Ceva similar, dar nu la o astfel de intensitate am mai avut in timpul verii (in luna iulie). Atunci am facut un RMN si rezultatul a fost ca am deplasate doua vertebre (L4 si L5) care generasera o hernie a discului dintre ele. La momentul de atunci, nimeni nu mi-a semnalat o problema deosebita/speciala, asa ca am fost la un osteopat care in 2 saptamani m-a pus pe picioare si am putut sa imi reiau antrenamentele si sa pot termina fara probleme inca 2 Half Ironman + 1 triatlon olimpic + 1 maraton + Ultra Trai-lul din Turcia. Practic uitasem de durerile din vara!

 

Acum, durerile erau mult mai mari, cu o intensitate greu de descris in cuvinte, si aproape permanente. Nu imi dadeau pauza deloc.

In prima saptamana am luat tot calea osteopatului (altul de data aceasta), cu o procedura denumita „Calcatura monahala”. Se pare ca la foarte multi a functionat, dar, la mine, dupa o saptamana durerile nu incetasera nici o clipa, desi dupa fiecare sedinta ma simteam putin mai bine.

 

In a doua saptamana am reluat calea medicilor si am facut un alt RMN. Rezultatul a fost similar cu cel din vara, dar difefrenta a fost ca doctorii au avut acum reactii mult mai serioase si au inceput sa imi spuna ca este foarte grav si ca trebuie neaparat sa ma operez.

 

 

 

Gravitatea situatie provenea in primul rand de la deplasarea celor 2 vertebre care, in timp generasera si hernia de disc, care, din vara si pana acum se agravase si apasa puternic pe nervul sciatic ceea ce imi dadea dureri foarte greu de suportat.

Ciudat este ca am cele 2 vertebre deplasate din copilarie, pratic traiesc cu ele asa de cativa zeci de ani, timp in care nu m-au deranjat deloc. Totusi, pe acest fond de deplasare a vertebrelor, ultimii ani de sport intens, lucru la birou, cumulat cu inaintarea in varsta care aduce si deshidratatea ligamentelor, articulatiilor si oaselor au facut ca discul intervertebral sa se rupa si miezul pulpos (care actiona ca si amortizor intre vertebre) sa iasa prin ruptura si sa apese pe nerv.

 

Operatia, sugerata de 3 doctori neurochirurgi (am verificat 3 surse), consta in aranjarea vertebrelor pe pozitie, stabilizarea lor cu o tija prinsa in 4 suruburi (2 pe L4 si 2 pe L5) si inlocuirea discului stricat cu o proteza de disc.

Dupa o perioada de cca. 4-6 saptamani de pauza, puteam incepe perioada de recuperare care a fi durat cateva luni, dupa care, mi-au promis doctorii, voi fi ca la inceput, poate chiar mai bine (deoarece coloana mea va fi pozitionata cum trebuie) si voi putea reincepe antrenamentele si competitiile sportive fara nici un fel de problema. Suna interesant si mi-am programat, dar si amanat, de 3 ori operatia. Nu vroiam deloc sa ma operez. Nu am o explicatie clara a acestei indarjiri in a nu ma opera.

 

In zilele care au urmat am citit cat de mult am putut si am stat de vorba cu multi oameni despre ce inseamna hernia de disc. Incercam sa mai gasesc o persoana care sa fi avut, pe langa hernie si deplasare vertebrala. Din pacate .. nu am gasit. In schimb am decoperit ca sunt foarte multe persoane, ce sufera de hernie de disc, mai mult sau mai putin severe, operate sau nu. Nu credeam sa fie atat de multi in aceasta situatie!

 

Concluzia care am tras-o este ca sunt 2 tabere: medicii neurochirurgi care sunt singurii ce recomanda operatia si „restul lumii” care iti recomanda sa nu faci, sub nici o forma, operatia.

 

Lucrul acesta mi-a dat batai de cap si imi era foarte greu sa decid ce sa fac, cu atat mai mutl cu cat eu, aproape ca nu ma mai miscam. Trecusera 3 saptamani de la debutul durerii si in ultimele 2 am stat/dormit numai pe jos, zi si noapte, culcat pe spate si cu picioarele ridicate si gambele asezate sus pe pat. Aceasta era singura pozitie care imi mai linistea durerea. Cum ma ridicam, durerea devenea insuportabila.

 

In ultimele 2 saptamani am cautat/incercat tot felul de tratamente alternative operatiei: am incercat o sedinta de acupunctura dar fara nici un rezultat, desi la chinezul la care am fost se statea la coada, ca pe vremea comunistilor la carne. Cum sedintele trebuiau facute la 1 saptamana (nu mai dese) nu am avut rabdare sa mai astept. Am incercat 1 sedinta de Terapia Bowen – fara rezultat. Am incercat 1 sedinta de terapie cranio-sacrala – fara rezultat. Cum la toate acestea, urmatoarea sedinta se facea abia dupa 1 saptamana, nu am avut rabdare sa mai astept. Mi-am luat bilete de avion sa merg la Baile Felix, unde aflasem de o dna. Doctor ce speram ca ma poate ajuta sa imi revin fara operatie. Nu am mai plecat pt ca nu am putut sa ma mai deplasez din cauza durerii.

 

In cautarile mele, am dat de o clinica „BioOrtoclinic” (www.ortoclinic.ro) ce se ocupa de tratarea afectiunilor coloanei vertebrale, cu precadere herniile de disc. Dupa ce am fost la o discutie cu unul dintre doctorii clinicii, mi s-a recomandat sa fac 4 sedinte de elongatii, iar daca ma voi simti bine sa continui toata seria de 14 sedinte. Surpriza placuta a fost ca dupa prima sedinta m-am simtit mai bine, iar durerile au inceput sa se reduca atat in intensitate cat si ca durata. Dupa 3 sedinte am reinceput sa dorm in pat, tot cu picioarele ridicate, dar acum eram in pat, nu pe jos!

Cum aceasata a fost singura procedura care m-a ajutat cu adevarat, am decis sa fac toate cedle 14 sedinte. Pachetul a cuprins si 2 sedinte de fizioterapie + 2 sedinte de Kineto, in care mi-au aratat ce exercitii de recuperare pot face. Toate acestea le-am terminat pe 16 decembrie.

 

Din punctul meu de vedere, rezultatul este uimitor. La finalul sedintelor durerile trecusera aproape complet. La circa 2 saptamani dupa aceste sedinte, timp in care am facut zilnic exercitiile invatate, am inceput si exercitii de fitness atat pentru spate cat si pentru restul corpului atat la aparate si cu ganterele. Intre timp am inceput si mici antrenamente pe hometrainer cu bicicleta (cca ½ ora, dar intense) si am avut cateva tentative de alergari mai scurte (1-2 maxim 3 km si in ritm destul de lent). Acum, in ultimele zile am inceput si sedinte de alergare mai lungi pe banda (duminica am alergat cca.15 km si astazi 12 km, intr-un ritm destul de sustinut).

 

Concluzia:

  1. Nu asculta doar un singur doctor, chiar daca iti spune de bine. Daca asta vara aveam semnale mai serioase fata de riscurile ce pot aparea, poate nu ajungeam la o astfel de agravare a situatiei

  2. Odata cu varsta „defectiunuile” din copilarie se accentueaza. Este bine sa ne amintim ce varsta avem si sa adaptam volumul si intensitatea sportului la aceasta. Eu m-am simtit tanar si in forta, dar pe dinauntru lucrurile nu mai stateau asa cum le stiam eu

  3. Intotdeauna trebuie cautate solutii alternative, nu se stie niciodata cand apare solutia potrivita

  4. Ai incredere ca lucrurile se pot rezolva. Credinta aceasta iti poate arata cai negandite si necunoscute

  5. Fii pregatit sa iti ajustezi visele. In cazul meu va trebui sa imi recalibrez atat volumul cat si intensitatea antrenamentelor si evolutia la concursuri. Imi este destul de greu, dar voi incerca (la concursurile la care voi mai merge) sa nu mai „trag tare”. Voi incerca sa imi gasesc placerea in faptul ca pot sa particip la ele si sa las altora satisfactia de a trage la un loc fruntas. Sper sa pot pentru ca este foarte greu!

  6. Daca ai o problema vorbeste despre ea. Sigur vei gasi alte persoane ce au trecut/trec prin situatii similare, cu care te poti sfatui si de la care poti afla informatii noi

 

 

 

 

 

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Articole recomandate

Preda Publishing partener Efort Club

April 10, 2017

1/5